Ce nu stiai despre evolutia produselor cosmetice - Nunta Craiova

Folosirea diverselor artificii cosmetice pentru infrumusetarea fetei si corpului a fost specifica tuturor timpurilor. Ceea ce a deosebit secolele din acest punct de vedere a fost natura materialelor folosite si intensitatea cu care erau aplicate cosmeticele. De-a lungul timpurilor au fost utilizate adesea substante periculoase pentru sanatate, chiar letale, cum ar fi fondurile de ten pe baza de plumb sau mercur.

In zilele noastre este specifica folosirea de cosmeticale care au la baza substante noninvazive si inofensive pentru sanatate. Mai mult, se incearca sa se combine arta cosmeticii cu efectele benefice ale produselor asupra sanatatii. Fondurile de ten nu au doar scopul de a da un aspect mai luminos fetei, ci si de a repara diversele probleme dermatologice.

In Europa secolului XIX revolutia industriala a fost aceea care a dat un elan deosebit producerii la scara larga a produselor cosmetice. Desi produsele de acest gen erau tot mai usor de achizitionat multe femei au continuat sa isi produca singure materialele cosmetice. In acelasi timp o tot mai mare atentie era indreptata spre o infrumusetare a corpului pornind de la masurile sporite de igiena si de sanatate. Femeile au inteles tot mai mult ca o piele sanatoasa este una implicit frumoasa. In trecut goana dupa o piele alba a determinat de multe ori femeile sa isi distruga tenul folosind fonduri de ten nocive pentru piele. Distrugerile trebuiau ulterior acoperite cu tot mai mult fond de ten. 

Practicile de infrumusetare ale secolului XIX au acordat o atentie deosebita pentru igiena (sapunurile devenisera accesibile si ieftine, clasa sociala mijlocie avea camere de baie). In acelasi timp femeile continuau sa foloseasca cenusa pentru a-si innegri pleoapele si a da o nota da profunzime privirii. Oxidul de zinc a inceput sa inlocuiasca plumbul in fondurile de ten folosite pentru a lumina fata. 

Femeile secolului XIX au inceput sa recurga la diverse mijloace de epilare, in prima faza prin electroliza. Tot in secolul XIX a devenit bun accesibil pasta de dinti care initial era comercializata in borcanase. Abia incepand cu 1892 era ambalata pasta de dinti in tuburi. In 1888 a aparut primul deodorant modern. In 1910 s-a raspandit epilarea axiala, iar epilarea picioarelor abia dupa Primul Razboi Mondial, odata cu aparitia fustelor scurte. Abia la sfarsitul secolului XX a inceput sa fie folosita tehnica epilarii definitive cu laser. 

Odata cu secularizarea vietii publice femeile aveau acces liber la produsele cosmetice, fara a fi nevoite sa si le prepare singure sau sa le procure ilicit. Preturile scazute au permis accesul oricui la aceste produse. Inceputul secolului XX a adus inovatii referitoare la modul de ambalare al produselor cosmetice. In 1915 s-au vandut primele rujuri sub forma de baton retractabil. Luciul de buze a fost raspandit cativa ani mai tarziu. In 1913 a aparut rimelul, devenind parte esentiala a machiajului. Trei ani mai tarziu au aparut, mai intai in industria cinematografia americana, genele false. Desi s-a folosit si in trecut sub diverse forme, abia in 1917 a aparut pe piata lacul de unghii folosit si in zilele noastre. Manichiura frantuzeasca s-a folosit pentru prima data in 1975.

Secole la rand femeile faceau tot posibilul sa aiba tenul pal, pielea cat mai alba, neatinsa de soare. Abia in 1920 a devenit popular bronzul, de atunci inainte folosindu-se diverse tehnici naturale sau artificiale pentru capatarea unui ten cat mai uniform inchis.

Secole la rand, parul era decolorat prin expunere indelungata la soare, procedura destul de incomoda, dat fiind ca restul corpului trebuia sa ramana neatins de soare. Ondularea parului se facea pana la inceputul secolului XX cu clesti incalziti in foc. Abia incepand cu anii 1930 s-a raspandit folosirea de permanent. Lacul de par s-a inventat in 1948. 

Cea mai importanta achizitie recenta in ceea ce priveste cosmetica este folosirea operatiilor estetice. Daca inainte de sfarsitul secolului XX infrumusetarea implica aplicarea diverselor substante pe piele sau par, incepand cu dezvoltarea chirurgiei plastice a devenit posibila remodelarea fetei si corpului, fie pentru a corecta defectele in ceea ce priveste armonia figurii, fie pentru a lupta impotriva efectelor negative ale trecerii anilor. Primul lifting facial a fost executat in 1901. Implanturile de silicon pentru ajustarea sanilor s-au folosit in 1962 pentru prima data, iar prima liposuctie in 1974.